Introducere: Cu ocazia acestui post tin sa mentionez faptul ca salut venirea in blogosfera a unui prieten bun. Amenintase de catava vreme faptul ca o va face, iar eu astemptam cu oarecare curiozitate. Il gasiti in blogroll cu numele de MikeS … deci ideea este simpla.
De ce am mentionat cele mai de sus? Simplu … ma inspira acest post de pe blogul mentionat mai sus. Si am inceput iar sa ma gandesc. Nu este singurul prieten care vorbeste despre aceasta. Pana si eu o fac scapand franturi de sentimente printre randuri. As zice ca ieri seara am avut iar curajul de a ma uita la City of Angels … Este unul din putinele filme care in mod constant ma face sa imi pun intrebari, ma baga in depresie mai mult sau mai putin, si in acelasi timp imi da curaj. O sa tratez si partea de curaj dupa ce ma mai joc putin cu asa zisele cuvinte pe aceasta tema.
Tin minte chestiile care le-au mai zis altii. Stiu angel ca imi ziceai la un moment dat ca singuratatea poate aduce implinire, si deasemenea ai pus un punct de vedere interesant asupra acestui fapt … tratez si chestia aia mai incolo. Sincer nu vad cum, si nici nu vreau. Inca mai tin in suspensie motivul. In acelasi timp tin minte ce mi-a zis MikeS acu catava vreme … faptul ca sa am grija de mine, ca nu vrea sa ma mai vada iar ca sufer …
De ce nu? Stiu ca nu suna tocmai sanatos … dar odata ce am luat o inghititura … nu mai exista cale de intoarcere. Stiu ca mi s-a zis mai demult ca totul este ca o saritura in apa rece … iei adanc o gura de aer si sari fara sa te mai gandesti la consecinte. Stiu … iti trebuie un pic de curaj si nebunie ca sa o faci … dar atunci cand esti langa persoana care te face sa te simti implinit nu mai conteaza nimic. Niciodata in tot acest timp nu stiu sa fi regretat ca s-a intamplat … ci doar faptul ca s-a terminat intr-un fel sau altul. Este momentul acela cand privesti inevitabilul in ochi, o chestie la fel de rece ca moartea … pentru ca stii ca nimic nu mai este din tot ce a fost. Momentele acelea de disperare in care sti ca nu mai ai nimic din tot ce a fost. Nimic din bucuria reintalnirii, sau a unei treziri usoare stand in pat strans imbratisati … privind in ochi persoana care reprezinta insusi universul … un sarut cald si umed … o respiratie usoara pe gat si o soapta la ureche: “te iubesc draga mea” … Nimic …
Intradevar nimicul doare. Dar mai conteaza? Sincer dupa prima despartire brutala … credeam ca niciodata nu voi mai simti ceva pentru nici o alta persoana. In prostia mea credeam ca asemenea chestii sunt unice in viata. M-am uitat cu ochi mari la un prieten care a studiat psihologia … si zicea ca omul are o capacitate infinita de a iubi. Pana am reusit sa ma conving pe propria piele ca se poate … da se poate … si sincer in momentul in care te simti reintregit … nu mai conteaza nimic din tot ce a fost … Nimic din ceea ce a insemnat trecutul … care se uita …
Ai renunta la eternitate pentru a iubi? Ai renunta la singuratate si liniste pentru a iubi, chiar daca ai sti dinainte ca totul ti se va lua in scurt timp? Eu da … pentru ca nu amestec suferinta cu regretul si am invatat sa ma bucur de ceea ce am acum. Si as face-o oricand indiferent de cat de mult m-ar critica lumea. Nu imi este frica de lacrimi. Pentru ca am mai zis-o … nu ma multumesc cu putin. Am incercat sa ma multumesc cu putin. Am incercat o relatie de lunga durata langa o persoana fata de care nu am simtit nimic. Si nu, nu m-am simtit bine in tot acest timp … atat pentru ca nu m-am simtit implinit, cat si faptul ca in relatie a existat doar ea, si as fi vrut sa o scutesc de o suferinta. Singura cheste in care mi-am zis ca nu o sa mai cred … este imposibilul si muntii de netrecut. Cine stie, stie despre ce vorbesc.
Si acum ca sa inchei … nu, nu zic chestiile astea pentru ca m-am uitat din nou la City of Angels … credeam in tot ceea ce simteam si pana aici. Nu exista teorii si nici reguli. Chiar auzisem o femeie care zicea ca intr-o relatie barbatul trebuie sa iubeasca mai mult pentru ca daca nu femeia s-ar injosi prea mult. Says who? Iubesti atata cat poti si cum poti. Iubirea nu se invata din carti sau din filme … se invata cu propriile simturi, trairi si emotii si cu portia de curaj de a lua o gura adanca de aer si a sari. Asta sunt si nu cred ca ma voi schimba. Si nu … nu cred ca e o simpla eliminare in sange de serotonina si dopamina (sper ca am scris corect). Mi-a placut teribil un exemplu de la o ora de biologie unde se arata ca un animal este mai mult decat suma partilor din care in compune. La fel si un om. La fel si sentimentele pentru altcineva … sunt mai mult decat niste reactii chimice in prezenta unei anumite persoane.
De ce recunosc toate chestiile astea? De ce nu? Singura chestie din ziua de azi de care sunt crunt dezamagit este seriozitatea din oameni … cuvantul cheie este compromis … iar pentru cei care nu stiu ce inseamna … compromisul inseamna intotdeauna doua parti, nu doar una singura.
Cat pentru clasa trista de oameni care rad cu patru guri de cele scrise mai sus … nici nu stiti ce goi si ce putrezi sunteti pe interior. Am ajuns la varsta la care m-am saturat sa zbor din floare in floare … varsta la care m-am saturat sa fiu atras doar de carne, un simplu schimb de fluide dupa o noapte crunta de iesit in club la agatat. Nu stiu de ce traiesc, dar stiu pentru ce traiesc …
You bleed just to known you’re alive …
… Desi poate ca ar fi mai bine … s-ar potrivi mult mai bine cu realitatea. Da, realitatea aia din care nu ma pot trezi. Realitatea aceea pentru care imi este tot mai greu sa cred in oameni. Sper ca nu voi uita candva sa cred in mine.
